Depresia Postavort

Sindromul postavort consta intr-un ansamblu de reactii comportamentale si emotionale care apar la unele femei dupa ce acestea au avut experienta unui avort. Respectivele reactii pot sa apara fie imediat dupa interventie, fie dupa citiva ani.

Sindromul post-avort este cauzat de incapacitatea femeii de a-si exprima propriile sentimente fata de sarcina respectiva si avort. In plus, femeia nu este capabila sa se impace cu pierderea suferita si sa ajunga la o stare de liniste interioara.

Incapacitatea victimelor sindromului post-avort de a-si clarifica gindurile este sustinuta de mai multi factori:

  • criza declansata de sarcina respectiva
  • urgenta cu care a trebuit sa ia o decizie
  • absenta unui sistem viabil pe care sa se bazeze
  • secretele pe care le-a pastrat
  • absenta recunoasterii si rezolvarii pierderii suferite.

Nu toate femeile experimenteaza toate simptomele, unele au numai citeva, altele prezinta mai multe manifestari de acest tip.

Simptome specifice sindromului postavort

  • Vinovatia – pentru femeia care a ajuns sa creada, dupa avort, ca a consimtit la uciderea copilului ei nenascut. Povara vinovatiei este foarte mare. Multe femei considera ca toate evenimentele nefericite pe care le-au trait dupa avort au fost inevitabile pentru ca “le meritau”.
  • Retrairea avortului – rememorarea unor secvente dureroase ale experientei avortului, fapt ce se produce in situatii care seamana, intr-un fel sau altul, cu avortul (ex: examenul ginecologic de rutina, zgomotul produs de un aspirator, etc.).
  • Nelinistea – femeile care au suferit un avort pot avea urmatoarele reactii: incordare (incapacitatea de a se relaxa, irascibilitate etc.), dezechilibre fizice (ameteli, palpitatii, dureri de cap, tulburari stomacale, etc.), ingrijorare cu privire la viitor, dificultati de concentrare si somn agitat. Aceasta neliniste este generata, in mare parte, de conflictul dintre standardele morale ale femeii si decizia ei de a avorta.
  • Aplatizare afectiva – datorita tendintei de a evita situatiile in care pot fi vulnerabile, in mod inconstient, vor depune eforturi pentru mentinerea emotiilor la acelasi nivel (fara suisuri si fara coborisuri). Acest fapt ajunge sa le afecteze perceptia de sine si comportamentul in raport cu celalti.
  • Depresia si gindurile de sinucidere – depresia se manifesta prin sentimente de tristete, vinovatie si prin lipsa sperantei. O depresie mai grava si mai indelungata se caracterizeaza printr-un sentiment de inutilitate si incapacitatea de a te bucura de ceva. Aceasta poate duce la ginduri de sinucidere, dar putine femei care au trecut printr-un avort ajung la stadiul de depresie clinica.
  • Sindromul aniversarii – simptomele sindromului post-avort se inmultesc in preajma “aniversarii” datei avortului si/sau a datei in care ar fi trebuit sa se nasca copilul avortat.
  • Preocuparea pentru a ramine din nou insarcinata – incercarea de a inlocui copilul avortat.
  • Anxietate in privinta fecunditatii si procreatiei – temerea de a nu mai putea avea alti copii.
  • Comportament de evitare – apare, in special, in situatiile ce implica prezenta unor femei insarcinate, a nou-nascutilor.
  • Incapacitatea de relationare adecvata cu proprii copii – fie o diminuare a atasamentului fata de copii, fie o tendinta de exagerare a implicarii personale in viata copiilor.
  • Vinovatia supravietuirii – “Ori eu, ori bebelusul, si ma aleg pe mine.”
  • Tulburari psihosexuale – actul sexual este resimtit ca fiind dureros si/sau este evitat.
  • Tulburari de alimentatie – ingrasarea sau scaderea in greutate este o modalitate de auto-protejare impotriva unei eventuale sarcini.
  • Crize bruste, incontrolabile de plans.
  • Comportamente autodegradante – provocarea in mod deliberat a suferintei fizice sau emotionale, neglijarea propriei persoane din punct de vedere medical, etc.

 

Pentru a putea face fata traumei emotiomale care insoteste avortul, femeia isi va dezvolta un set de mecanisme de aparare cu scopul de a-si justifica decizia. Aceste mecanisme sunt:

  • Rationalizarea – se refera la motivele pe care le invoca o femeie pentru a face un avort, motive care justifica acest act, vazut ca fiind bun, necesar.
  • Refularea – apare cind o femeie isi sterge din minte orice sentimente negative privind avortul. Uneori, mai pot aparea astfel de sentimente, dar sunt repede anihilate in constiinta. Pentru a evita astfel de ginduri nedorite, femeia nu-si va lasa timp de reflectie asupra gindurilor care apar.
  • Reprimare – femeia nu este constienta de nici un sentiment negativ pe care l-ar putea avea despre problema avortului. Uneori, o femeie poate sa-si reprime nu numai sentimentele dureroase, dar si detaliile efective ale acelei experiente.
  • Compensare – apare atunci cind o femeie ramine insarcinata imediat dupa un avort, incercind astfel sa compenseze pierderea primului copil.
  • Reactia inversa – reprimarea sentimentelor neplacute legate de un avort din trecut prin adoptarea unui comportament corespunzator opusului acelor sentimente (ex: militarea pentru dreptul femeii la avort – “libera alegere”).
  • Negarea – respingerea mai mult sau mai putin constienta a sentimentelor de vina si suferinta, precum si a responsabilitatii fata de avort. Cu cit este mai puternica aceasta negare, cu atit reactiile ei vor fi mai intense. Fundamentul negarii este faptul ca avortul a luat viata copilului ei si ca ea a ingaduit sa se intimple acest lucru.

Daca te-ai confruntat cu vreunul din simptomele de mai sus si vrei sa te eliberezi de starea de tensiune care te macina, contacteaza-ne personal pentru a stabili pasii pe care-i putem face impreuna. Un consilier sau un grup de sustinere va fi alturi de tine.